„CARTEA I
Prefaţă
Întrucât anumiţi oameni lasă adevărul la o parte şi aduc cuvinte mincinoase şi genealogii deşarte (Tit 3, 9)(1), care, după cum zice Apostolul, sunt „mai degrabă certuri, decât buna luminare, care este în credinţă” (I Tim. 1, 4) şi, prin aceste înţelegeri construiesc planuri rele, drumuri „credibile” pentru acele minţi fără experienţă şi care cad în plasa lor, eu m-am simţit constrâns, dragul meu prieten(2), să compun tratatele următoare, pentru a expune şi a contracara maşinaţiile lor.
Acei oameni, care falsifică cărţile lui Dumnezeu, se arată pe ei înşişi a fi răi interpreţi ai cuvintelor bune ale Revelaţiei. Ei răstoarnă credinţa multora, prin demersul lor, sub pretenţia unei învăţături superioare, de la Cel, Care înconjoară şi împodobeşte universul; dacă, într-adevăr, ei au ceva mai mult sau sublim de arătat, decât Dumnezeu, Care a creat cerul şi pământul şi toate lucrurile care sunt în ele.
Prin înţelegeri aparent veridice şi cuvinte, care par plauzibile, aceştia ispitesc, în mod viclean, pe cei simpli cu înţelegerea, care întreabă despre sistemul lor de gândire.
Însă nu e nicidecum greu să-i distrugi, când ei iniţiază pe aceia în păreri necredincioase şi pline de blasfemii, ca acelea despre Demiurg. Căci şi numai acestea singure sunt neputincioase şi, referindu-ne la ele, putem să distingem falsitatea de adevăr.
Căci, într-adevăr, eroarea nu este niciodată o simplă diformitate(3), numai dacă, fiind astfel expusă, va fi, prin aceasta, uşor de găsit. Ci este împodobită viclean, într-o haină atractivă, aşa încât, prin forma exterioară, face să pară mai adevărată lipsa de experienţă (oricât de ridicolă ar părea această expresie), decât adevărul însuşi(4).
Cineva, mult mai înalt decât mine în cunoştinţă, a zis foarte bine, referindu-se la acest lucru, că „o bună imitaţie a sticlei turnate, sfidează cel mai preţios rubin sau smarald (care sunt preţuite foarte mult de către unii), numai dacă nu cade sub ochii unuia, capabil să testeze şi să expună contrafacerea. Însă, ce persoană lipsită de experienţă poate să discearnă cu uşurinţă prezenţa alamei, când ea este amestecată cu argintul?”.
Aşadar, datorită neglijenţei mele, aceştia au răpit, deşi ca nişte oi, care erau, de fapt, lupi, pe cei care nu au înţeles adevăratul caracter al acestor oameni, fiindcă pe afară ei se îmbrăcau cu blană de oaie (faţă de care Domnul ne-a învăţat să ne ferim) şi fiindcă limbajul lor semăna cu al nostru, dar sentimentele lor erau diferite, – eu am considerat de datoria mea (…) să ţi le dezvălui şi ţie, prietenului meu, aceste prevestitoare de rău şi profunde taine, care nu au făcut să cadă prin ele orice minte, fiindcă nu toţi sunt suficient de curaţi ca minţile lor. Şi fac aceasta, pentru ca tu să obţii o cunoaştere cu referire la aceste lucruri, încât să poţi să le întorci toate explicaţiile lor, cu cele pe care tu le-ai dobândit, şi să îi rogi pe ei să evite asemenea abis de nebunie şi blasfemie (abyss of madness and of blasphemy) împotriva lui Hristos.
(…)
Şi doresc, ca după puţina mea putere, cu înţelegerile furnizate de cele spuse de către ei să arăt, cât de absurde şi de neconforme cu adevărul sunt propriile lor declaraţii. Şi nu fac aceasta ca şi când aş fi exersat în ale scrierii sau ale oratoriei, ci simţămintele mele mă îndeamnă să-ţi fac cunoscute, ţie, şi tuturor prietenilor tăi, acele învăţături, care au fost ţinute în taină până acum, dar care, în cele din urmă, prin bunătatea lui Dumnezeu, au fost date la lumină, „pentru că nu e nimic, care să nu fie descoperit, nici nu există o taină, care să nu fie până la urmă cunoscută” (Mat. 10, 26).(…)” (vol 1, pag 16-19)
„CARTEA A V A
(…)Capitolul al 20-lea- pag 397-400
Acei păstori trebuie ascultaţi, care au învăţătura pe care Apostolii au dat-o Bisericilor şi au aceeaşi învăţătură a mântuirii cu ei. Ereticii sunt oameni deşerţi, fără adevăr. Noi trebuie să gândim cu înţelepciune tainele credinţei
Toţi aceşti eretici sunt mai târzii, decât episcopii pe care Apostolii i-au trimis Bisericilor.(5) (…) Astfel, după cele spuse până acum, toţi aceşti eretici menţionaţi de către noi sunt orbi pentru adevăr şi s-au depărtat de la cale(6)şi merg pe căi diferite. Şi, de aceea, căile diferite ale învăţăturilor lor sunt dispersate, pentru că nu există înţelegere şi unire între ei.
Însă calea celor ai Bisericii din întreaga lume, care au adevărata Tradiţie de la Apostoli, ne dă să vedem că credinţa tuturor este una şi aceeaşi, că aceştia toţi primesc pe unul şi acelaşi Dumnezeu Tatăl şi cred în aceeaşi iconomie a întrupării Fiului lui Dumnezeu şi sunt cunoscători ai aceluiaşi dar al Duhului şi sunt familiarizaţi cu aceleaşi porunci, şi păstrează aceeaşi formă de organizare bisericească, şi aşteaptă aceeaşi venire a Domnului şi aceeaşi mântuire a omului în întegralitatea sa, adică a trupului şi a sufletului(7)
Şi, fără îndoială, propovăduirea Bisericii este adevărată şi puternică, pentru că una şi aceeaşi cale a mântuirii este vestită în întreaga lume. Pentru că ea este încredinţarea luminii lui Dumnezeu. Şi de aceea înţelepciunea lui Dumnezeu, prin care aceasta mântuieşte pe tot omul, „este vestită cu putere şi vesteşte credincioşia pe străzi, este propovăduită pe vârful munţilor şi vorbeşte neîncetat la porţile cetăţii” [Prov. 1, 20-21, cf. LXX]. Pentru că Biserica propovăduieşte adevărul pretutindeni şi ea este candelabrul cel cu şapte braţe, care poartă lumina lui Hristos(8)
De aceea, cel care ia în deşert propovăduirea Bisericii, ia în calcul cunoaşterea Sfinţilor prezbiteri, nu pentru ca să devină un om mult mai evlavios, ci pentru a-şi face un crez al lui, aidoma unui sofist blasfemiator şi neruşinat (a blasphemo et impudente sophista)(9).
Căci aşa sunt toţi ereticii şi cei care îşi imaginează că ei au ceva mai mult decât adevărul şi urmează lucrurilor pe care le-am spus până acum, mergând pe căi diverse şi fără armonie între ele şi prosteşti, nu au întotdeauna aceeaşi opinie cu privire la aceleaşi lucruri, ci sunt ca nişte orbi conduşi de alţi orbi, care cad cu propria lor voie în groapa neştiinţei mincinoase urmând căilor lor, întotdeauna căutând adevărul şi niciodată găsindu-l.
De aceea, se cuvine ca noi să ne depărtăm de deşartele lor învăţături şi să luăm aminte ca nu cumva să suferim vreo pagubă de la ei, ci să zburăm spre Biserică şi să stăm la sânul ei şi să ne hrănim cu Scripturile Domnului. Pentru că Biserica a fost sădită ca o grădină / un paradis în această lume (Plantata est enim Ecclesia Paradisus in hoc mundo)(10).
De aceea a spus Duhul lui Dumnezeu: „Poţi să mănânci din orice pom al grădinii” [Fac. 2, 16], adică poţi să mănânci din orice Scriptură a Domnului, dar să nu mâncaţi cu minte înfumurată şi nici atinşi de [duhul] de ceartă al ereticilor.
Căci aceşti oameni dovedesc că au în ei cunoaşterea binelui şi a răului, dar îndrăznesc să gândească cu minţile lor neevlavioase ceva mai presus decât Dumnezeul, Care i-a făcut pe ei. Căci ei îşi fac păreri despre ceea ce este mai presus de marginile înţelegerii.
Şi, din această cauză , Apostolul spune: „Nu fi înţelept mai presus de ceea ce e potrivit cu înţelepciunea, ci fii înţelept cu atenţie” [Rom. 12, 3]. Căci noi nu trebuie să mâncăm înţelepciunea acestor oameni (căci cunoaşterea este cunoaştere mai presus de toate) din paradisul vieţii. Căci în paradisul Domnului intră cei care sunt ascultători chemării Sale, ca Unul, Care a „recapitulat în Sine toate lucrurile, care sunt în cer şi pe pământ” [Efes. 1, 10].
Iar lucrurile din cer sunt duhovniceşti, pe când aceia sunt oameni trupeşti după iconomia firii umane. Însă El a recapitulat în Sine acele lucruri, căci a unit pe om cu Duhul şi a făcut ca Duhul să locuiască în om. Căci El Însuşi( Hristos)este Capul duhului şi dă duhului ca să fie cap omului. Şi prin El( prin Duhul Sfânt )noi vedem, auzim şi grăim.”
*************************************
Vă redăm și un fragment în care Sfântul Irineu al Lyonului ne prezintă modul cum satana L-a ispitit pe Domnul nostru Iisus Hristos folosindu-se de cuvintele Scripturii pe care le modifică parțial, făcând o adăugire personală, așa cum au făcut și fac toți ereticii care fie trunchiază cuvintele Sfinților sau ale Scripturii, fie le fac mici false adaosuri, modificând astfel sensul lor adevărat și dând aparența faptului că și cuvintele lor sunt ca de la Dumnezeu. Dar gândurile ereticilor sunt de la diavol, chiar dacă par a folosi cuvinte din Scriptură sau de la Sfinți, iar modificările, trunchierile mici pe care le fac ei modifică de fapt tot sensul cuvintelor dumnezeiești, ducîndu-l pe cel ce le ascultă la pierzanie, căci numai haina vorbelor e aparent ortodoxă.
„Iar el(satana-n.n), fiind biruit prin Lege, a vrut să facă un al doilea atac la adresa Sa (la adresa lui Hristos) folosind un citat din porunca Legii. Pentru că ducându-L pe El pe cea mai înaltă aripă a templului, i-a zis Lui: „Dacă Tu eşti Fiul lui Dumnezeu, aruncă-te jos, căci scris este: Dumnezeu va trimite Îngerii Săi ca să Te sprijine pe Tine şi Te vor purta pe mâinile lor, ca nu cumva să se lovească de piatră piciorul Tău” [Mt. 4, 5-6].
Căci astfel se ascunse falsitatea sub veşmântul Scripturii, lucru pe care îl fac toţi ereticii. Căci, într-adevăr, e scris: „El va trimite pe Îngerii Săi ca să Te sprijine pe Tine” [Ps. 90, 11]. Dar „aruncă-Te jos” nu e spus în Scriptură cu referire la El, ci aceasta este o ispită a diavolului, scornită de către el. De aceea Domnul îl respinge pe el tot cu Legea [şi a treia oară], când îi spune: „Iarăşi este scris: Să nu ispiteşti pe Domnul Dumnezeul tău” [Mt. 4, 7], arătând că cuvintele Legii sunt datoria omului şi că el nu trebuie să-L ispitească pe Dumnezeu. Şi, cu privire la Sine, arătându-S pe Sine cu chip de om, spune că acesta nu trebuie să ispitească pe Domnul Dumnezeul său.
Şi, de aceea, mândria şarpelui a fost arătată de nimic de umilinţa Omului [de Hristos] şi în mod dublu diavolul a fost învins prin Scriptură, căci s -a dovedit vorbind lucruri contrare poruncilor lui Dumnezeu şi s-a arătat vrăjmaş al lui Dumnezeu prin gândurile sale.„(vol. 2, pag. 402- 403, Capitolul 21)
******************************************************
(1)Toate cuvintele greceşti, inserate în text şi inexistente în textul sursă, pe care l-am tradus, vin ca să fundamenteze multe cuvinte cheie din traducerea noastră. Ele au fost preluate din ed. Sancti Irenaei, Episcopi Lugdunensis, Libros quinque adversus haereses, edidit W. Wigan Harvey, S. T. B., tom. I, Ed. Cantabrigiae, Typis Academicis, M. DCC. LVII (1857). Vom cita această ediţie: Gr. 1, p. La fel, trimiterile scripturale le-am preluat, parțial, tot din această ediție.
(2)Aşadar cărţile sunt dedicate unui bărbat, unui intim al Sfântului Irineu şi scopul lor e de a expune şi a contracara învăţăturile eretice ale momentului.
(3)Literal: o goală diformitate. În erezii, erorile nu sunt explicite, vrea să ne spună Sfântul Irineu, nu sunt erori chiar aşa de evidente unele, ci îmbracă tot felul de nuanţe ale adevărului, însă negând adevărul. Aceasta e pericolul insinuat în cadrul lor: că nu sunt, multe dintre ele, negaţii evidente ale adevărului. Trebuie să decelezi binele de rău, pentru a condamna o eroare, o erezie.
(4)Adevărul contrastează în mod evident cu minciuna, atunci când minciuna este scoasă din rochia excitantă pe care o poartă. Când minciuna e goală, adevărul iese în evidenţă în mod hotărât. Dar, când perversitatea minciunii epatează în fecioria adevărului, minciuna pare o doamnă, când ea este o prostituată. Prostituţia minciunii trebuie arătată cu degetul, pentru ca adevărul lui Dumnezeu să rămână singura expresie credibilă. Această imagine a minciunii, care se îmbracă în forme apetisante este foarte revelatoare şi folosirea ei de către Sfântul Irineu îşi atinge ţinta fără greş.
(5)Ereticii nu vin de la Apostoli, ci ei sunt cei care luptă cu învăţătura acelora, care îi ascultă pe Apostoli.
(6)De la calea cea dreaptă.
(7)Un pasaj magistral, în care se arată continuitatea de învăţătură, de har, de viaţă şi de organizare bisericească moştenită de la Apostoli.
(8)O imagine profetică de la Sfântul Zaharia [Zah. 4, 2, 10] devine dezvăluită, evidentă în realitatea Bisericii, care având braţe peste tot, aduce tuturor lumina lui Hristos.
(9) si (10)Lat 2, p. 379.
Sursa- Sfântul Sfinţit Mucenic Irineu al Lyonului- Aflarea şi respingerea falsei cunoaşteri sau Contra ereziilor.Traducere din limba engleză, introducere şi note de Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș- Teologie pentru azi, Bucureşti, 2007
Citește și
Calea împărătească 